Uman

Când am coborât din pat am călcat pe un cuvânt.

Mi-am retras piciorul, speriată și l-am privit tremurand.

Speram să fie unul gol, buimac, uitat de toți.

Avea un ochi fosforescent de idee spălăcită

cu haine de vagabond.

O lacrimă de-a mea i-a spălat mizeria

care îi acoperea restul de zâmbet.

L-am luat în brațe și era ușor,

dezlegat de legile naturii.

S-a dezintegrat lăsând în urmă griji și patimi,

uitând sub talpa mea suflete moarte.

Era speranța.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *