O viziune

Privită de pe apă

viaţa pare o scânteie prost aprinsă.

Spionată de sub pietre

flecăreala oamenilor e hilară.

Citită din cărţi

gândirea omului este convinsă

de eternitatea lui în istorie.

Dar natura râde de se cutremură,

râde cu lacrimi,

râde până dispare specia umană

de sub grija ei.

Apoi se întristează…

Oamenii sunt ca nişte aţe ale întâmplării.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *