Himalaya nomads feedback

  • DSC_2887
  • DSC_2888
  • DSC_2889
  • DSC_2895
  • DSC_2898
  • DSC_2900
  • DSC_2902
  • DSC_2904
  • DSC_2914
  • DSC_2917
  • DSC_2924
  • DSC_2926
  • DSC_2928
  • DSC_2934
  • DSC_2937
  • DSC_2938
  • DSC_2940
  • DSC_2945
  • DSC_2963
  • DSC_2967
  • DSC_2969
  • DSC_2971
  • DSC_2975
  • DSC_2978
  • DSC_2991
  • DSC_2998
  • DSC_3002
  • DSC_3003
  • DSC_3010
  • DSC_3017
  • DSC_3020
  • DSC_3027
  • DSC_3031
  • DSC_3034
  • DSC_3036
  • DSC_3048
  • DSC_3052
  • DSC_3060
  • DSC_3062
  • DSC_3064
  • DSC_3068
  • DSC_3071
  • DSC_3081
  • DSC_3083
  • DSC_3084
  • DSC_3086
  • DSC_3087
  • DSC_3089
  • DSC_3090
  • DSC_3094
  • DSC_3096
  • DSC_3098
  • DSC_3100
  • DSC_3104
  • DSC_3124
  • DSC_3129
  • DSC_3131
  • DSC_3139
  • DSC_3141
  • DSC_3154
  • DSC_3156
  • DSC_3161
  • DSC_3163
  • DSC_3165
  • DSC_3166
  • DSC_3169
  • DSC_3171
  • DSC_3172
  • DSC_3176
  • DSC_3179
  • DSC_3180
  • DSC_3184
  • DSC_3186
  • DSC_3197
  • DSC_3199
  • DSC_3212
  • DSC_3216
  • DSC_3217
  • DSC_3225
  • DSC_3230
  • DSC_3234
  • DSC_3236
  • DSC_3238
  • DSC_3240
  • DSC_3242
  • DSC_3243
  • DSC_3244
  • DSC_3246
  • DSC_3248
  • DSC_3258
  • DSC_3264
  • DSC_3266
  • DSC_3282
  • DSC_3288
  • DSC_3289
  • DSC_3292
  • DSC_3295
  • DSC_3297
  • DSC_3300
  • DSC_3308
  • DSC_3313
  • DSC_3330
  • DSC_3336
  • DSC_3341
  • DSC_3350
  • DSC_3354
  • DSC_3356
  • DSC_3362
  • DSC_3380
  • DSC_3405
  • DSC_3450
  • DSC_3451
  • DSC_3473
  • DSC_3474
  • DSC_3488
  • DSC_3502
  • DSC_3514
  • DSC_3516
  • DSC_3517
  • DSC_3524
  • DSC_3525
  • DSC_3529
  • DSC_3538
  • DSC_3539
  • DSC_3545
  • DSC_3547
  • DSC_3589
  • DSC_3595
  • DSC_3596
  • DSC_3603
  • DSC_3608
  • DSC_3620
  • DSC_3631
  • DSC_3632
  • DSC_3636
  • DSC_3639
  • DSC_3641
  • DSC_3643
  • DSC_3644
  • DSC_3648
  • DSC_3652
  • DSC_3655
  • DSC_3663
  • DSC_3665
  • DSC_3666
  • DSC_3667
  • DSC_3674
  • IMG_0383
  • IMG_0389
  • IMG_0391
  • IMG_0392
  • IMG_0396
  • IMG_0397
  • IMG_0398
  • IMG_0400
  • IMG_0401
  • IMG_0402
  • IMG_0406
  • IMG_0421
  • _MG_8603 1600
Feedback din partea participanților #himalayanomads:
Mircea:

“India 2017. Un sfarsit pentru un nou inceput.

Visam de ceva vreme sa ajung pe acele meleaguri, si cum Universul nu te intreaba ce vrei si cum vrei, doar ti le serveste, dupa o prima ocazie ratata, la a doua sansa oferita nu am mai stat pe ganduri si am sarit in tren.

Dupa ce am platit avansul vocea din capul meu ce ma impinge de fiecare data sa fac chestii dintre cele mai tampite a inceput sa actioneze * Ba, iti dai seama ce ai facut ? Abia ai descoperit drumul catre Tampa si tu pleci in India ?*

Dupa alte cateva procese de constiinta, nopti de visare si zile de planificat mai nimic am ajuns la momentul 0, atunci cand am pus pamantul pe picior indian.

Da, India este o tara supraaglomerata. Da, poluarea si mizeria m-au coplesit pe alocuri. Pentru asta am lasat in spate absolut toate gandurile ce ma puteau impiedica sa ma bucur de esenta frumosului, izvorata din lucrurile simple, chestie pe care ti-o recomand si tie, viitor calator!

De ce India, de ce Simina? Pentru ca fata asta este mai puternica decat multi dintre noi, asa firava cum o percepi tu la prima infatisare.  In cele 2 saptamani cat am stat acolo implicarea ei a fost cu mult peste ce ma asteptam eu, s-a dat peste cap de mult mai multe ori decat Greuceanu astfel incat absolut toata lumea sa fie bine, a fost peste tot, s-a ocupat pana in cel mai mic detaliu.

De mentionat, daca vei alege sa i te alaturi in aceasta experienta , o vei vedea probabil pe cararile de munte ramanand in urma grupului, probabil odihnindu-se pe vreo piatra, cu privirea pierduta in zare. Las-o acolo, isi incarca bateriile !

As mai scrie vreo cateva pagini insa nu vreau sa te retin foarte mult citind aceste randuri, nu ezita sa imi scrii daca vrei sa iti povestesc mai multe despre aventura mea din India ce se va repeta cu siguranta anul viitor ☺”

Mihaela B:
“Iulie 2016. Tocmai mi se anulase o expeditie de trekking in Georgia. Usor dezamagita si convinsa fiind ca e tardiv pentru a demara alt proiect pentru vara lui 2016, incepusem sa-mi caut consolare in planuri marca 2017.
Atunci am vazut excursia organizata de Simina, o excursie ce se dorea a fi o poarta spre India, spre Himalaya. Si exact asta a fost.. pe langa multe altele: am cunoscut oameni minunati, m-am apropiat de budism, mi-am depasit niste limite, am invatat despre mine, despre altii, despre natura, despre… locul nostru, al tuturor, in viata asta.

Cat despre fata asta, e o combinatie ireala de frumusete, bunatate, lumina, salbaticie, naturalete. Recomand din toata inima o calatorie organizata de ea. Cliseic sau nu, eu una as merge pana la capatul lumii cu ea.

Numai bine tuturor,
Keep it honest.”

Florentina H:

“Calatoria in India fost o experienta extraordinara, care m-a facut sa vad altfel viata cand am ajuns acasa. De cand am gasit anunțul tău-nici acum nu pot sa-mi explic cum noaptea pe la 23:00 am dat de aceasta călătorie??!- apoi mi-ai scris tu natural si prietenos, toate si-au luat cursul lor cel mai usor posibil, biletul de avion, viza… Toate grijile se “dizolvau” si tot ce se întâmpla ma duceau spre India. Nu-mi venea sa cred ce se întâmpla, ca toate obstacolele din capul meu nu-si aveau rostul si totul decurgea usor. Cu toate ca totul îmi arată ca sunt pe direcția buna am plecat de acasa cu grijile dupa mine pana cand l-am vazut in aeroport pe PK cu pancarda si m-am liniștit un pic.Nice guy, crazy driver  🙂  Si apoi Mihaela cu care, in loc sa dormim, ne-am spart de ras acele 3 ore cât ne-au rămas. Dimineata totul a intrat intr-o cursa halucinanta: colegii de grup, oameni deschiși, veseli, simpli, autentici, plini de energie si gata cu grijile, mai rămânea Simina, unde e Simina???

Am aterizat in Leh …incredibil!!! Nu știam ce se întâmpla cu mine…îmi venea sa plâng. Tristețe, bucurie, lacrimi, confuzie. Muntiii aceia in depărtare…of doamne parca era un vis …oamenii, altitudinea, nu-mi puteam reveni .Si ai aparut tu, Simina, in sfarsit, cu eșarfele albe in vânt. Bucurie,zambete, emoții sii atât. Atunci am știut ca va fi bine !!! Au dispărut toate grijile, au ramas doar liniștea, siguranța si atât. Aceste sentimente m-au însoțit toata călătoria cu voi. Nu voiam sa stiu ce se întâmpla sau cand, voiam doar sa continue experiența, sa vad locurile,  sa cunosc oamenii, sa simt. Doamne, unde am trăit pana acum?? INTR-O CUTIE ???
Trekking-ul a fost o mare provocare pentru mine. Dupa prima zi mi-au dat lacrimile si un drac mic imi tot spunea: du-te naibii si cere o masina si nu-i incetinii si pe ceilalti ei sunt pregatiti, oameni de munte, tu nu! A doua zi insa am mers mai departe asa am hotarat sa fiu pozitiva. Cum adica sa renunt ?? Si in loc de drăcușor am auzit alte voci încurajatoare Hai, Flori, ca mergi bine. Uite acolo trebuie sa ajungem, mai e in pic. Hai sa stam sa ne odihnim un pic, ca doar nu suntem la curse. Vrei sa te ajut cu rucsacul ? Ia mai pleaca, dracusorule, ca uite eu fac parte din echipa. Impreuna am pornit, asa terminam! …si am reușit.
Nu as schimba nimic Tot ce s-a întâmplat s-a întâmplat cum “trebuia” sa se întâmple.. in armonie cu oamenii si natura. Ați avut grija de noi si am simțit asta pe toata perioada călătoriei. Stiam, simțeam ca totul era pozitiv erați acolo si ne-ați dus in locuri incredibile. Poveștile tale ne inveseleau, erau ca un fel de lipici …ar mai fi atâtea de zis de munții aceia singuratici, dar plini de emoții… Lacul Tsomoriri de neuitat. Dharamshala…Dupa ce m-am întors acasa o grămada de informații despre India veneau spre mine ca si cum le chemam, din cartea de la tine citeam doar câteva pagini pe zi sa nu se termine repede. Muzica indiana, mi-am cumpărat mirodenii am căutat restaurantele indiene orice sa păstrez cât mai mult aroma Indiei si energia pozitivă. Si grupul a rămas in contact si ma bucur. Oameni minunați! Nici unul nu am fost dintre cei mai vorbăreți si totuși a rămas o legătura… eu cred ca unii dintre noi am fost meniți sa ne mai întâlnim, nu stiu, vom vedea…
De cand m-am întors am învățat sa apreciez ce am si sa nu ma gandesc la ce nu am, ca “less is more”, simplitatea in orice e mult mai valoroasa.  Trebuie sa faci un pas mic,un pic de curaj, de pozitivitate si restul vine. Si am învățat sa “let it go ” nu-mi iese întotdeauna dar ma simt din ce in ce mai bine cu mine, iar atunci cand vin nervii ma gandesc “what’s the point?” si încerc sa dau mai departe celor care au nevoie de un ceva pozitiv. Nu pot sa închei decât cu un simplu multumesc pentru răbdare si ca ne-ați lăsat sa va însoțim in acele locuri de neuitat.”

 Ionut B:
“Soare, frunze, ramuri, pasari… zi implinita 🙂 … Drumurile in India te invata sa ai rabdare (fie ca vrei, fie ca nu)…si atunci nu iti ramane decat sa te bucuri de peisaj, de oameni… eventual vaci si maimute, intri intr-un fel de transa in care problemele si nevoile dispar. E pauza de masa…. dar nu mananc, ma pun pe o bancuta privind, in padurea ce cuprindea valea, cum o localnica taia de zor niste plante si le aseaza in snopi; femeile muncesc mult in India. Incerc sa ii fac o poza, dar imi atrage atentia o pasare minuscula dar cu un aer foarte elegant ce isi incepuse trilul ascunsa printre frunzele ciuruite (probabil de o grindina recenta) si luminate de un soare palid. O privesc si zambesc. Intre timp apari si schimbam doua vorbe, apoi te intinzi pe banca sa iti odihnesti gandurile. Intre frunze, in locul pasarii, acum pluteste un fulg, ma gandesc ca poate e un gand plutitor 🙂 …imi da o ciudata senzatie de diluare a timpului… care inceteaza sa mai existe in fata simplitatii absolute. Tac. Revin la realitate.

Puncte slabe:
– pozele de preview nu reușit sa  transmita bine ceea ce am vazut în realitate acolo;
– locurile și punctele de interes prea variate au diminuat timpii de permanenta și nu au permis o percepție mai profunda;
– grupul inițial relativ măricel; 6-8 ar fi fost mai ok.. sau poate nu.. în orice caz 10 mi se pare maximul acceptabil;
– putina interacțiune cu localnicii și obiceiurile lor;
– mâncarea :)) … just kidding 😛

Puncte forte:
– descrierea făcută de tine in scris, inițial;
– pozele de preview: datorita faptului ca erau normale, nu de calitate pro, nu au creeat așteptări mari;
– itinerariul ales a inclus atât obiective de interes turistic cat și zone mai puțin cunoscute, ceea ce a dus la o mai buna și reala imagine de ansamblu asupra zonei;
– programul variat si relaxat, fără o linie foarte stricta;
– grupul relativ mic per total;
– sentiment de siguranță pe tot parcursul;
– cazarea ok;
– transport ok;
– mâncarea mai puțin rea decât personal ma asteptam; a fost ok 🙂
– condiții atmosferice (perioada) foarte bune;
– organizatori simpatici 😛

Ca părere personala îmi e foarte dificil sa ma exprim.. tind brusc sa devin mai puțin vorbăreț, ca tine 🙂
Overall mi-a plăcut, asta clar… ma bucur ca am venit; chiar mi-a părut ca a durat prea puțin, as mai fi ramas. Programul, traseele, grupul, organizarea pentru mine au fost ok, chiar prea ok 🙂 As fi preferat ceva mai puțin “comod”, dar dacă s-ar putea as repeta cu siguranta experienta.”

You may also like...

2 Responses

  1. November 12, 2017

    […] Pentru a gusta puțin din atmosfera expedițiilor “Himalaya nomads”, poți citi impresiile participanților din grupurile trecute și vedea fotografii aici. […]

  2. December 16, 2017

    […] vedea aici feedback pentru călătoriile […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *