Doi copii si o mama singura au nevoie de ajutor

In calatoriile mele am intalnit tot felul de oameni si situatii. In primele zile in Indonezia, la orfelinatul musulman unde am stat 3 luni, am impartit camera cu 3 fete, din care una avea 13 ani si era insarcinata. Am incercat sa ii aflu povestea, insa nimeni nu vorbea engleza si mai ales, nimeni nu voia sa vorbeasca despre asta. Fata aceea a stat 9 luni aproape inchisa in orfelinat, plangand in cea mai mare parte a zilei, departe de familie si, preuspun, ochii curiosi ai vecinilor. A nascut in ultimele mele zile la orfelinat si apoi s-a intors acasa. Toate bune, nu? Nu! Pentru ca nu pot sa uit privirea ei cand i-am cumparat o data o ciocolata. A inceput sa planga si a refuzat-o. Mi-a zis ca nu o merita. Whaaaaat?
Mai ales, nu pot sa uit faptul, ca, descurajata de ceilalti, nu am mai pus intrebari si nu am incercat sa fac nimic altceva decat sa ii zambesc si sa o tratez ca pe o fiinta umana.
Vulnerabilitate si rusine. Asta am vazut in ochii ei.
In urma cu doi ani jumate, in Ladakh, cand l-am cunoscut pe PK, mi-a spus povestea unei fete care lucra la hotelul unde era manager. Fata avea 21 de ani, statuse 18 ani la o manastire budista izolata, fusesr prostita de un taximetrist cu promosiuni de iubire eterna si lasata insarcinata pe marginea drumului. A vrut sa faca avort, dar cand a fost intrebata de tata, s-a speriat si a fugit, asa ca era deja in luna a 6-a cand cei de la hotel au aflat de copil. Familia ei a spus ca mai bine murea decat sa aduca o astfel de rusine asupra lor.
Cei de la hotel au strans bani pentru ea si au ajutat-o sa duca sarcina la capat. PK i-a gasit o familie care avea un restaurant, care a primit-o si ajutat-o sa creasca copilul. In schimb ea ajuta la bucatarie. Din cand in cand sunam sa vedem daca mai are nevoie de ceva, daca ii merge bine, ii mai trimiteam bani.
Cand credeam ca povestea s-a incheiat cu bine, mama familiei suna si spune ca fata a plecat fara nici o explicatie si bolboroseste ceva de fapul ca i-a distrus familia.
Ne-am intalnit cu fata asta in Manali. Se maturizase putin. Inainte arata si se purta ca un copil speriat. Ne miram amandoi cum a reusit sa ajunga in Manali pe cont propriu, sa isi gaseasca un job si sa se descurce cu banii. Instinctul meu imi spunea ca era un barbat la mijloc, ca trece prin aceeasi situatie. Ea a spus ca totul e ok.
Pana in urma cu o luna, cand ne-a sunat plangand, ca are nevoie de ajutor. Noi eram in drum spre Goa, asa ca i-am luat bilet de tren spre Goa cu gandul sa o ajutam sa isi gaseasca un job. Nu mai mersese niciodata cu trenul, a fost greu sa gasim oameni prin telefon care sa o ajute sa ajunga cu bine aici.
Unul din cei care au ajutat-o ne-a intrebat ce e cu fata asta singura, cu doi copii.
Doi copii? E doar unul.
Nu, sunt doi.
Lonsang? De cand ai doi copii?
Ea incepe sa planga. Soc.
Pe scurt, in timpul in care a stat la familia care se presupunea ca are grija de ea, intr-o noapte, tatal familiei s-a imbatat, a intrat peste ea si a violat-o. A manipulat-o sa nu spuna nimic, i-a promis pastila de a doua zi, a tot amanat, iar cand si-a dat seama ca e insarcinata, a trimis-o la sora-sa. Asa a ajuns in Manali, unde el a venit cand ea a nascut, a pus pe certificatul de nastere numele tatalui primului copil si a disparut din peisaj.
Asa ca ne-am trezit cu Lonsang in Goa, India cu doi copii, fara nici un ban si nici o perspectiva de a-si gasi un job.
Nu isi doreste al doilea copil, desi e o scumpete de om, zambeste mereu, nu plange niciodata. Pentru ca tot bagajul lor e o sacosa de lucruri, nu se poate deplasa cu doi copii mico, asa ca pe cel mic il lasa singur in camera cand are nevoie sa iasa.
Inchiriasem pentru mine o camera cu bucatarie care costa 200 dolari pe luna, pe care i-am dat-o ei. In Goa e sezon si totul e scump. Ea are nevoie mai mult decat mine de o bucatarie. Ieri m-am dus la magazin sa ii iau cate ceva si mi-am.dat seama ca nici macar nu stiam sa aleg marimea pentru pampersi. Am dus bebe-ul pe plaja si habar nu aveam cum sa il tin sau daca ii e destul de cald. Cel mare deja s-a atasat de mine si plange daca plec de langa el.

Ieri i-am luat o masinuta si o minge, primele lui jucarii. Nu stia ce sa faca cu ele.
Lobsang vrea sa dea spre adoptie copilul mic (nascut pe 13 august, sanatos, de 4 kg). Ii aminteste de experienta neplacuta din casa respectiva si il vede ca pe o povara, care nu ii permite sa isi gaseasca de munca si sa isi continue viata.
Dupa doi ani, familia ei a convenit sa o primeasca inapoi si chiar sa o ajute cu copilul. Ei inca nu stiu de al doilea copil. De aceea nu vrea sa faca o drama din viol. Stie ca orice ar spune ea, societatea ladakhiana o sa o invinuiasca pe ea pentru cele intamplate, si cel mai probabil familia ei nu va mai vrea sa auda de ea din nou. Prima data e o greseala, ok, intelegem. Dar a doua oara???
Nu stiu ce sa fac,  in ultimii 2 ani cam 5% din veniturile mele au mers spre acesti copii (pentru ca, drept vorbind, si ea e un copil naiv), dar totul devine deja prea mult pentru ajutorul pe care imi pot pernite acum sa il dau.
Momentan incercam cu disperare sa gasim parinti adoptivi aici, pentru ca numai gandul de a lasa copilul intr-un orfelinat indian imi indoaie inima. Si am luat legatura cu niste prieteni din Ladakh, a caror rude sunt procurori, pentru ca barbatul ala nu poate pleca asa, ca un fluturas, dupa ce a facut.
Daca vreti sa ajutati in orice fel, sa adoptati copilul, sa imi dati idei sau sa ii ajutati financiar pe acesti copii si mama lor, va rog sa ma contactati.
Sunt dispusa sa trimit vederi din India fiecarei persoane care doneaza bani pentru acest caz. Stiu ca e greu sa ai incredere in oameni, mai ales cand vine vorba de bani, dar cei care ma cunosc stiu cu cine au de-a face. Daca nu ma cunosti si vrei sa lasi un comentariu inutil sau plin de ura, te rog sa pastrezi aceste daruri pentru tine. Nu am timp de asa ceva. Da, stiu ca sunt destui copii in situatii mai rele im Romania, dar nu alerg sa salvez lumea. Ii ajut pe cei care imi apar in cale si imi cer ajutorul. Doi copii si o mama singura si abandonata isi intind bratele spre mine si de data asta nu mai inchid ochii.

Banii sunt o rezolvare temporara, dar indispensabila a situatiei in momentul de fata. Ideea mea de a o ajuta pe Lobsang e sa o ajut sa devina independenta, sa se descurce in situatii critice si sa fie capabila sa aiba grija de ea si copii. Dar pentru inceput, pentru ca bebe mic are nevoie de lucruri si ea nu poate lucra full time, orice ajutor financiar ajuta.
Acesta e contul unde puteti depune banii:

Simina Elena Cernat

RON account: RO33INGB0000999902153814
USD account:
RO26INGB0000999907234897

Va voi trimite poze cum ii dau banii pe care ii trimiteti acestei mame. Mai jos aveti poze cu ei.

Update: O femeie singura, magistrat in Ladakh vrea sa il adopte pe Nima, si sa ii ia in casa ei pe Lobsang si pe Stanzin, primul copil. Astfel, cel mic va creste langa mama lui, si cu o mama adoptiva, in Ladakh.

Problema este ca femeia ii poate lua abia in ianuarie. Pana atunci voi incerca sa mai adun ceva banuti sa se poata descurca si o ajutam sa aranjeze un stand cu mancare tibetana, sa incerce sa castige ceva pe cont propriu. Eu voi sta cu bebe mic cat are mama treaba.

Sper sa se rezolve totul cu bine si cei doi copii sa creasca intr-un mediu cald si plin de iubire. Inca mai au nevoie de ajutorul vostru, pentru ca as vrea sa o trimit in iauarie la noua familie cu ceva banuti pusi deoparte, sa stie ca in orice situatie de urgenta se poate decurca singura.

Ma voi interesa de procedurile internationale de adoptie, in cazul in care situatia in Ladakh nu merge bine. Momentan stiu ca te doare capul daca ai de-a face cu birocratia indiana si cel mai probabil e nevoie de multi bani pentru o astfel de adoptie. Va tin la curent. Multumesc celor care s-au implicat si celor care vor ajuta de acum incolo.

You may also like...

5 Responses

  1. Moga Liliana says:

    Draga Simina, Eu ti-am trimis putin, dar sper sa ajute. Te pup si felicitari pentru articol 🙂 poate reusesti sa strangi mai multi bani!

  2. Apetrish says:

    Vrem sa adoptam copilul. Cum se procedeaza? Cum va contactez?

  3. Cristina says:

    Buna, te rog sa ne tii la curent in legatura cu procedurile internationale de adoptie.

  4. Alexandra says:

    Buna Simina, ai te rog un cont de PayPal? Mulțumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *