Baie în aburi și stele

Dau la o parte perdeaua care acoperă intrarea în baia femeilor. Un abur acoperă pentru o clipă peisajul paradisiac. Câteva femei goale intră sau ies din piscina cu apă caldă, sulfuroasă. E o atmosferă de Olimp. Sâni jucăuși se pierd în aburi. Toată lumea zâmbește. Femei cu corpuri de toate formele își fac de treabă, se spală, se relaxează în piscină sau contemplă cerul. Ici și colo vezi tatuaje sau deadlockuri, sâni mari și mici, fermi sau lăsați. Sunt toate frumoase, relaxate în propria piele. Mă simt înconjurată de zeițe. Mă dezbrac și mă las să alunec goală în apa fierbinte.

O pasăre îndepărtată sparge tăcerea apei curgând. Mă cuprinde o moleșeala plăcută, corpul mi se relaxează, tensiunea din mușchi dispare. Abia mă mai pot ține pe picioare. Mă las să plutesc pe spate în piscina sulfuroasă. Privesc cerul albastru. Simt aerul plăcut de afară. Un fir de cannabis a crescut dintre zidurile templului. Crește liniștit, nederanjat de nimeni. Aici canabisul crește sălbatic pe dealuri, în șanțuri, printre alte buruieni. Aici toată lumea fumează charas, clorofila canabisului. Zâmbesc. Mintea mi se eliberează. Gândurile își pierd forma. Dorințele, speranțele, așteptările dispar. Devin una cu apa, cu cerul, cu plantele din zid, cu zidul. E o senzație asemănătoare ca fumatul unei pipe de hașiș. Eliberare.

Plutesc pe spate și mă ofer cerului, așa goală cum sunt. Îmi amintesc o noapte cu stele și cu lună plină. Era târziu și el era obosit. Băusem o cafea și mă învârteam ca un titirez prin casă. Râdeam și mă zbenguiam, mă alintam ca o pisică. Aveam chef să mă plimb prin sat, sub stele. El dormea în picioare, dar nu a zis nimic. S-a înfofolit într-un șal, m-a luat de mână și am pornit spre poartă. Bătea vântul și nisipul zbura în toate părțile. Satul era întunecat și stelele străluceau puternic. Mergeam cu capetele pe spate, urmărind stelele căzătoare. La răstimpuri vântul înceta și era o liniște completă, deșertică. Zâmbeam și mă legănam în muzica stelelor, a vântului, a deșertului, a vieții. Întorși acasă el s-a prăbușit pe pat, cu ochii închiși. L-am tras de mânecă nerăbdătoare. Noaptea abia începuse. Nu era timp de dormit. Am împachetat două pături, două șaluri și l-am tras după mine sus, pe acoperiș. Stelele abia începuseră să cadă, noaptea era clară, luna mare, răbdătoare. Am întins păturile pe acoperișul de pământ, ne-am învelit cu șalurile și am stat așa, îmbrățișați, în liniște. Cuvintele nu își aveau rostul. Stelele, luna, negrul nopții spuneau totul. Ascultam ritmul respirațiilor noastre contopite. Zâmbeam. El adormise. Am numărat cinci stele căzătoare și apoi m-am ridicat încet. Vraja s-a rupt. Ne uitam buimaci unul la altul. Nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam de unde o așa fericire bruscă. De unde și de ce. Îmi simțeam respirația acolo, sub stele, sub lună. Devenisem una cu noaptea neagră, cu vântul, cu nisipul, cu el. Una cu viața. La fel ca acum, plutind pe spate, în apa caldă, sulfuroasă. A fi tot, a fi una cu Universul, a fi aici și acum, cu totul.

Mă ridic și ies din apă, cu o pauză în care îmi revin din amețeală. Din mine ies aburi și pentru o secundă am senzația că mă dezintegrez. Am rămas numai eu în piscină. Eu și firul de canabis care iese dintre ziduri. Să fii singur și să fii totuși parte din lume. Să fii liniște în mijlocul haosului. Să fii liniște și haos. Să fii totul și să nu fii nimic. Să fii.

You may also like...

4 Responses

  1. Irina says:

    frumos Simina, foarte frumos. Irina

  2. Diana says:

    Doamne, Simina, parca mi s-a crapat un pic fiinta si am simtit racoarea de sub cerul tau plin de stele…

  3. dragos says:

    incerc sa imi dau seama unde e. si la vashishti nu e asa, la kheere ganga nu e perdea, dar aaa, parca in manikaran e voie sa intrii fara haine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *