Dimineață rurală/ Rural morning

Versiune în limba românăEnglish version

Ca să înțelegeți cât de imprevizibilă e vremea tropicală, acum e început de să-i zicem iarnă. Adică sezon ploios. Doar că săptămâna trecută au fost cele mai mari călduri de când sunt aici, de îmi venea să leșin pe stradă, dar m-am abținut. Nu mai știu cum arată ploaia de ceva vreme.

 Așa că ieri, mi s-a năzărit mie că vreau ploaie. Și chiar voiam. Știți zicala aia cu ”ai grijă ce-ți dorești….?” Ei bine, azi dimineață m-am trezit ca de obicei la 5 jumate și m-am dus la baie. Cerul era așa de întunecat că zici că începea să toarne cu găleată în orice moment și nu se vedeau razele jucăușe care mă întâmpinau de obicei când ieșeam din cameră.

 M-am bosumflat, că voiam să mă bucur de dimineața asta. Cât am stat în baie deja îmi făceam planuri pentru schimbarea traseului de săptămâna asta, care include numai vulcani și munți și pentru care îmi trebuie vreme bună. Acum îmi părea rău că am vrut ploaie și voiam înapoi Soare și călduri. Când am ieșit din baie Soarele era sus pe cer, la locul lui și razele își făceau datoria pe podea. Ei, na. Ăștia de sus chiar îmi fac toate mofturile.

 Pentru că azi nu vreau să decât să stau și să citesc, lucru pe care l-am făcut numai pe fugă în ultima vreme, m-am proptit la intrare pe o bancă și am privit pentru prima dată procesul mersului la școală (da, se face școală și sâmbăta), dat fiind că de obicei și eu eram printre ăia care se pregăteau pentru asta.

Îi priveam pe cei mici de clasa întâi cum se îmbracă și încalță singuri și mă gândeam la alți copii răsfățați care se duc la școală cu mașina cu șofer. (și pe aici există, nu vă faceți griji).

Mă întrebam care din ei or fi mai câștigați, răsfățații, că au o viață frumoasă și ușoară, nu au prea multe probleme, sau orfanii, că învață să se descurce singuri, merg pe jos, fac mișcare și simt copacii frumoși, aerul din jur, aud păsările cântând?

Drept răspuns, cel mai mic dintre cei mici și-a băgat mâna în buzunar și a scos-o pe partea cealaltă, buzunarul fiind rupt. A început să râdă vesel și a zbughit-o spre școală tropăind cu picioarele învelite în niște șosete murdare. Am început și eu să râd. Bună dimineața pentru mine și noapte bună pentru voi!

 

To understand how unpredictable the tropical weather is, now it is the beginning of the… let’s call it winter. I am talking about the rainy season, of course. But last week there were the hottest days since I am here. It was so hot, that I felt like fainting on the street.

So, yesterday I hardly wanted some rain. You know how they say: be careful what you wish…Well, this morning when I got up at 5:30 a.m. and went to bathroom as usually, the sky was so dark that I could swear a bad storm is coming. The sun shines were not there anymore to welcome me when I got out of my dorm.

I was pissed off because I was waiting for this morning since last week. While I was at the bathroom, I was already doing plans for changing the route for this week, which includes only volcanos and mountains for I really need good weather. I wanted the Sun to be back and when I exit bathroom, it was up, shining on the sky. I felt like a princess that has all the whims done.

Because today I want only to read and to enjoy my time around, I sit at the entrance and watched for the first time the children going to school (yes, they study on Saturday as well), because usually I was among them, preparing for school.

I was looking at the 1st grade students how they dressed by themselves and I was thinking at the spoiled children that go to school with their private cars and drivers (they are here also, don’t worry.)

I was asking myself which one of them gains more, the spoiled ones, because they have a beautiful and comfortable life, without many concerns, or the orphans, because they learn how to manage themselves, take a walk and enjoy the trees, the air, hear the birds singing?

As an answer, the youngest and the funniest child put his hand in his pocket and took it out on the other side, because the pocket was broken. He started to laugh and he ran to school happy and energetic, with his small feet covered by dirty socks. I smiled. Good morning!

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *